Fiecare a 3-a persoană de peste 60 de ani este purtătoare de proteze dentare ca urmare a cariilor, parodontezei sau accidentelor, acestea fiind cele mai frecvente cauze a pierderii danturii.
Pe langa protezele totale, care se folosesc atunci cand dentitia naturala a disparut in totalitate, exista diverse stadii ale inlocuirii dintilor, precum protezele partiale
Dupa procesul complet de vindecare se va putea adapta proteza totala in cadrul mai multor sedinte. Aceasta va fi confectionata dintr-un material fara gust si miros si trebuie adaptata cat mai corect la gingie, numai astfel obtinandu-se stabilitatea optima.
Fixarea protezei superioare este mai simpla, prin faptul ca suprafata de prindere este mai mare: creasta gingivala si bolta palatina (”cerul gurii”).
Proteza mandibulara este, mai greu de fixat, fiind conditionata de o suprafata mai mica, din cauza crestei gingivale inegale si a limbii.